Black Eyed Peas live @ Bucuresti

Pe 15 septembrie, în cadrul turneului Pepsi Black Blue and You. Mai multe, in curand.

UNKLE - Burn My Shadow (Official Video)

Unkle: Burn My Shadow
Uploaded by ocima7

De pe War Stories, feat. Ian Astbury.

Dandy Warhols live @ Stufstock, Vama Veche

The Dandy Warhols, Bloodhound Gang şi Butterflies In My Stomach sunt capete de afiş pentru cea de-a V-a ediţie a festivalului Stufstock, care se va desfăşura în perioada 16-19 august, în Vama Veche.
Festivalul se va desfăşura pe durata a patru zile la Marina Park din Vama Veche. Mai participa trupele Klimt 1918 (Italia), Sunshine (Cehia), Defunkt (SUA), Tuba Project (SUA) şi Last Hope (Bulgaria). Din Republica Moldova vor veni Alternosfera, Prigon şi Zdub şi Zdob, iar din Romania Kumm, Luna Amară, E.M.I.L. Nişte Băieţi, Byron, The Mood, Travka şi Phoenix.


Mediafax

Azi

Interpol - The Heinrich Maneuver

David Gahan - Hourglass

Iese in octombrie, este al doilea album al lui Dave Gahan si, deocamdata, nu se stiu mai multe amanunte. Primul album, Paper Monsters, desi un album mai mult decat decent, n-a reusit sa il impuna pe Gahan mai deloc.

89 FM

Am dat de el intampator, in masina. Fara stiri, fara reclame, numai muzica punk, alternativ, grunge, rock n'roll... Merita. Aici, niste amanunte.

Sonic Youth in China

The Verve se intorc

Dupa aproape 10 ani de la ultimul concert, The Verve se reunesc in aceasta iarna pentru un turneu si, se pare, pentru cateva piese. Evident ca e o chestie de bani dar la fel de evident e ca The Verve, pana la Urban Hymns, sunt una dintre cele mai mari trupe care a existat vreodata.
Formula e cea originala - Richard Ashcroft, Nick McCabe, Simon Jones si Pete Sailsbury.

Yeah Yeah Yeahs - Down Boy

De pe ep-ul Is Is care iese pe 23 iulie.

Tracklist:
01 Rockers to Swallow
02 Down Boy
03 Kiss Kiss
04 Isis
05 10x10

The Prodigy @ Coke Live

The Prodigy a fost cea mai buna alegere a Events. Ma tem ca cei aproximativ 4000 de aseara au venit numai pentru ei. Nu i-am vazut acum 10 ani deci nu am termen de comparatie dar din ce mi s-a spus, de data asta au fost mai slabi. Oricum, a fost cel mai bun show din tot festivalul, lumea in cunostinta de cauza s-a manifestat cum trebuie si, in afara de Maxim Reality a carui prezenta pe scena mai mult a stricat, nu prea e nimic de reprosat acestui concert.


Am mai prins Rasmus, probabil cea mai penibila trupa pe care am vazut-o vreodata si Vanilla Ice care a fost de o tristete rara.

foto de Mihnea Mihalache Fiastru

Macy Gray @ Coke Live

Cel mult 2000 de persoane aseara, la Coke Live, o locatie perfecta, din pacate foarte greu de ajuns, organizare corecta si sonorizare foarte buna. Greu de spus de ce n-a venit lumea. In primul rand insula de pe Lacul Morii e aproape afara din Bucuresti. Am cautat-o 2 ore, cu masina, pana am gasit-o. Cu transportul in comun cred ca se fac 3 ore, din centru. Slab promovat, fara line-up puternic, destul de scump si cel mai important, fara transport pus la dispozitie de organizatori, Coke Live, dupa prima seara, e esec 100%.

Mi-a placut concertul Macy Gray desi genul asta de muzica nu e de mine. S-a auzit perfect, trupa a cantat impecabil iar ea a facut eforturi vizibile ca sa scoata publicul din amorteala. N-a reusit.

Partea buna e ca n-au fost cozi la bere, la toalete si la intrare. Urmeaza The Prodigy.

Program Coke Live

EVZ

AB4 live @ Suburbia

in deschidere, Blister Blue
29 iunie, 10 lei

Smells Like Teen Spirit

E riscant sa faci cover dupa o astfel de piesa. In cazul asta a iesit foarte bine.

Pioneer To The Falls

Concerte la Budapesta

MyTicket.ro a realizat un parteneriat cu serviciul de ticketing internaţional Ticket Pro Ungaria astfel ca, de acum, biletele pentru concertele care au loc Budapesta se vor putea cumpara simplu si frumos.
Comenzile din România vor fi onorate prin curier TNT, procesul de cumpărare avand loc în timp real.
Daca punem la socoteala ca avionul pana acolo costa mai putin decat trenul pana la Cluj, concertele de la Budapesta (mult mai multe si mai tari decat cele din Bucuresti) devin o mare afacere.

Deocamdata, bilete pentru The Rolling Stones (20 iulie) si pentru Gwen Stefani (19 octombrie).

The Feelies

Din Hoboken, New Jersey, sunt una dintre cele mai tari trupe de care n-a auzit nimeni. Desi au scos 4 albume intre 1980 si 1991, n-au reusit (ma indoiesc ca au vrut) sa iasa din undergroundul american optzecist si feroce. Alternativ, pop curat, putin psihedelic, Crazy Rythms, primul album, e enervant de bun.

Loveless Love
Forces At Work

Muse live @ Wembley Stadium

Cand te pregatesti sa asisti la un show Muse pe Wembley Stadium, ai cele mai mari asteptari. Locatia este o combinatie impresionanta intre arta si tehnica - constructia alba si arcuita a adunat in interiorul ei in jur de 70 000 de oameni. Kioscurile cu suveniruri - tricouri, bretele, genti sau pinuri - erau cele mai aglomerate locuri. Imi inchipuiam ca publicul va fi in jur de 25 ani, insa am avut placuta surpriza sa vad foarte multe familii, parinti cu copii de 20 si ceva de ani, purtand insemnele formatiei, sau familii cu copii de 8-10 ani, pictati pe fata si veniti poate la primul lor concert, punkeri, microbisti - o varietate nesperat de mare. Oricat ne-ar placea sa credem ca alegerile noastre in muzica sunt speciale si asta ne face si pe noi speciali, momentul in care te afli inconjurat de 70 000 de oameni speciali nu poti decat sa te scufunzi in simpla dorinta de a asculta ceva foarte tare si sa uiti orice ar putea sa iti distraga atentia de la muzica.

Au avut 3 formatii in deschidere, dintre care cel mai ok suna Shy Child, care au cantat chiar primii - ce ma bucura e ca erau din New York si asta sparge inca o data mitul ca formatiile americane nu sunt ok - dimpotriva chiar sunt foarte multe care suna excelent.
Stadionul s-a umplut treptat, desi nu credeam ca va fi plin. Dinspre scena pornea un podium care ajungea pana la un cort din care au iesit baietii. Aparitia lor a fost exploziva printre valuri de fum, insotiti de un fel de garda imbracata in costume de protectie galbene stridente, cu masti de gaze pe fata. Au sarit pe scena amenajata ca o statie de transmisie, amestecandu-se intre antene parabolice gigantice. Costumul extrem de rosu al lui Matt Bellamy atragea toate privirile. Desi ei pareau foarte mici pe scena, compensau monitoarele din lateral, unde erau proiectate imagini editate live. In partea din spate a scenei era un fundal negru semitransparent, care s-a dovedit a fi un ecran de proiectie pentru vizualuri. In tribunele din spatele scenei erau niste baloane imense care isi schimbau culoarea ritmic. Tot aranjamentul scenic era o combinatie perfecta intre stiinta si teatru. Pianul negru de concert il astepta linistit pe Bellamy, in timp ce un robot care radia o lumina purpurie din roti, ii aducea chitarile de schimb.

Bateristul Dominic Howard a fost cel mai vorbaret, a comunicat cu multimea care raspundea cu ovatii.
Fiecare minut din concert a fost pregatit cu mare atentie. Fiecare melodie era inca o treapta dintr-un crescendo construit subtil. De la un mood plin de forta, totul s-a transformat intr-un vis. Inainte de Soldier's Poem, Bellamy a rugat publicul sa isi aprinda telefoanele mobile. Wembley in noapte si 50 de mii de telefoane care licaresc e o imagine greu de uitat. Finalul a fost incredibil.
Din spatele scenei s-au ridicat doua baloane care purtau sub ele doi acrobati care dansau gratios in aer, acompaniind perfect Blackout. Efecte pirotehnice si baloane pline cu confetii zburau deasupra publicului iar antenele parabolice de pe scena se roteau luminand ca niste reflectoare tot stadionul. La ultimile melodii, Bellamy a fost imbracat complet in alb, a inaintat pe podium intre fani, iar dupa Stockholm Syndrome si-a abandonat chitara in mijlocul spectatorilor.
Desi e posibil sa ma insel, am senzatia ca au ales sa cante 'Take a Bow' chiar la sfarsitul spectacolului dintr-un motiv anume...politically speaking.

Playlist:
'Knights Of Cydonia'
'Hysteria'
'Supermassive Blackhole'
'Map Of The Problematique'
'Forced In'
'Sing For Absolution'
'Butterflies & Hurricanes'
'Hoodoo'
'Apocalypse Please'
'Feeling Good'
'Sunburn'
'Invincible'
'Starlight'
'Blues Jam'
'Time Is Running Out'
'Newborn'
'Soldiers Poem'
'Unintended'
'Blackout'
'Bliss'
'Plug In Baby'
'Stockholm Syndrome'
'Take A Bow'

Aici, mai multe poze.

Text de Think Mekanik.

Tease Radiohead

Cateva fragmente din piesele de pe viitorul album Radiohead au fost postate pe YouTube, probabil chiar de catre ei. Desi nu se intelege mare lucru, iate-le:

The Pigeon Detectives - Wait For Me

Din Leeds, exista din 2002 iar albumul le-a iesit in aprilie 2007. A reusit sa ajunga pe locul 3 in UK Top 40, chestie explicabila doar prin sustinerea pe care Kaiser Chiefs, Zane Lowe si NME le-au acordat-o. Suna prost, previzibil, o combinatie nefericita de The Killers si Kaiser Chiefs. Concluzia? Nu e de ajuns sa fii englez care canta in Anglia sau sa fii slavit de NME ca sa faci muzica corecta.


I Found Out
Untitled

Britain's Got Talent

Pe domnul de mai jos l-am gasit aici. Il cheama Paul Potts, locuieste in Tara Galilor si e vanzator de telefoane mobile.

Dan Le Sac VS Scroobius Pip

We're a lil 2 piece band based either side of London but originally hailling from the same little town in Essex, Stanford-le-Hope is its name and y'all should never have reason to visit there, but if you happen to find yourself in the center of deepest darkest Essex, why not have a stroll along the sea wall to look at out derelict fertilizer factory and massive oil refinery.

http://www.myspace.com/lesacvspip

Punk Attitude

The Stooges, Ramones, John Cale, Pattie Smith, Thurstone Moore, Jim Jarmusch, Suicide, Mick Ronson, Malcolm McLaren, Siouxie Sioux, Tim Simonon si multi altii, in cel mai bine documentat film despre punk.
Aici.

Bromheads Jacket

Sunt din Shefield si e foarte usor sa spui ca seamana cu Arctic Monkeys, din cauza versurilor si a accentului. De fapt, n-au nici o legatura cu ei, mai degraba au cu The Long Blondes si cu The Streets. Bromheads Jacket sunt de departe una dintre cele mai bune trupe pe care le-am ascultat in ultima vreme si daca ar exista brit-hardcore, ei l-ar canta.



Ortons Intro
What Ifs And Maybes
Poppy Bird

London Calling by The Rakes

Casiotone For The Painfully Alone

Casiotone For The Painfully Alone e Owen Ashworth care face muzică la el acasă doar cu o clapa rudimentara Casio şi un drum-machine.

Deşi are toate coordonatele poetilor indie americani care impresionează lumea prin maniera agresivă şi extrovertă cu care se expun, Owen Ashworth nu seamănă cu nimeni. Face un pop minimalist şi foarte melodios, cu versuri
fara nici o urmă de snobism şi pline de o sinceritate care nu vine din muzică sau din versuri ci din atmosfera pe care o lasa muzica.

Casiotone For The Painfully Alone nu e o mare trupă şi nici Owen Ashworth nu e un mare muzician, însă piesele lui au ceva foarte frumos. Poate pentru ca nu încearcă să schimbe sau să revolutioneze ceva.

Aici, Twinkle Echo (2003).

The Maccabees - Colour It In

Sunt din Brighton, s-au format in 2005 iar primul single, X-Ray, i-a aruncat fix in deschiderea catorva concerte ale superstarurilor Arctic Monkeys. Cel de-al doilea, Latchmere a iesit in 2006 iar Colour It In, primul album, a aparut in mai, anul acesta. Desi nu e vreo mare capodopera merita ascultat fie si numai pentru ca spre deosebire de The Rakes, The View si restul colegilor de generatie, The Maccabees sunt solari si aromoniosi. Si exact asta le lipseste trupelor aparute in ultimii doi ani.

Sofa Surfers, UNKLE & Coldcut live @ Delta Music Fest, Sf. Gheorghe

Intre 30 august şi 1 septembrie, în satul Sfântu Gheorghe din Deltă.
Pe 30 august vor canta Sofa Surfers (Austria) şi Bumbapa (România), pe 31 august vor fi Shukar Collective şi UNKLE iar pe 1 septembrie The Pixels (România) şi Coldcut (Marea Britanie).

Biletele se vor pune în vânzare săptămâna viitoare,vor costa in jur 50 de euro pentru toate cele trei zile si vor fi disponibile doar în varianta care permite accesul pe trei zile, pentru toată durata festivalului.
Organizatorii evenimentului sunt One Event şi Fundaţia Anonimul.

De unde se vede ca ideea celor de la Synthplants, care de vreo doi ani tot organizeaza astfel de evenimente in Delta, a fost foarte buna.

www.deltamusicfest.ro

Grinderman

Grinderman is a garage rock band formed by Nick Cave (vocals, electric guitar, organ, piano), Warren Ellis (electric bouzouki, Fendocastor, violin, viola, acoustic guitar, backing vocals), Martyn P. Casey (bass, acoustic guitar, backing vocals) and Jim Sclavunos (drums, percussion, backing vocals); all members of Nick Cave and the Bad Seeds.

Their debut album Grinderman was released in March 2007. Cave plays guitar in the group; with his former band, The Bad Seeds, he played guitar on only one song ("Rye Whiskey") and his admittedly primitive playing has changed the sound of the group's music.

Wikipedia

1. Get It On
2. No Pussy Blues
3. Electric Alice
4. Grinderman
5. Depth Charge Ethel
6. Go Tell The Women
7. (I Don't Need You To) Set Me Free
8. Honey Bee (Lets Fly To Mars)
9. Man In The Moon
10. When My Love Comes Down
11. Love Bomb

Abia azi am auzit de trupa asta si tot azi am ascultat si albumul. Suna a Nick Cave & The Bad Seeds cca. 1990, deci foarte bine.

Interpol live @ Coachella 2007

01. Pioneer To The Falls (new)
02. Obstacle 1
03. NARC
04. Say Hello To The Angels
05. Mammoth (new)
06. Slow Hands
07. Leif Erikson
08. The Heinrich Maneuver (new)
09. Evil
10. Not Even Jail
Aici.

1995

Future Heroes @ B'estival

Boeuf, Eloize, Hotel Fetish, Tep Zepi,Vaduva Bob si Mlyk! (Bulgaria) sunt trupele care au fost alese, prin vot, sa participe la B'estival, in sectiunea Future Heroes.
Mi se pare cel putin suspect rezultatul votului avand in vedere ca Boeuf si Eloize, cel putin anul acesta, n-au cantat prin Bucuresti.

The Hours

Sunt Antony Genn si Martin Slattery. Ambii canta de multa vreme, au trecut prin Pulp, Elastica si The Mescaleros. S-au format in 2004 iar in 2007 le-a iesit primul album, Narcissus Road. Daca ar mai exista brit-pop in anii astia, The Hours ar fi staruri, si, desi nu sunt deloc patetici, pe undeva au ceva din Coldplay. Dintre toate trupele pe care urmeaza sa le vad in vara asta, pe ei ii astept cu cel mai mult interes.

Ali In The Jungle
Back When You Were Good

The Beatles - Love

O porcarie care, totusi, merita ascultata. Aici.

The Sound Of The North

Kopyright Liberation Front

Au furat, au mixat, au revolutionat. Fara ei, muzica house si tehno ar fi sunat cu totul altfel.
Daca sapati mult, gasiti What The Fuck Is Going On. E fara precedent.
Pana atunci, The KLF - The White Room.

1990's - Cookies

Jackie McKeown si Jamie McMorow au facut parte, impreuna cu Alex Kapranos si Paul Thompson, din Yummie Fur, trupa care s-a desfiintat in 1999, dupa doua albume. Kapranos si Thompson au format Franz Ferdinand in 2001 iar McKeown si McMorow, 1990's, in 2006.
Cookies, a aparut tot in 2006, la Rough Trade, e produs de Bernard Butler si suna mai bine decat orice au facut Franz Ferdinand vreodata.



You Made Me Like It
You're Supose To Be My Friend

Arctic Monkeys - Fluorescent Adolescent

E noul single de pe Favourite Worst Nightmare. Piesa e buna, la fel si clipul. Cu toate astea nu-mi place trupa asta deloc.

Marilyn Manson - Eat Me, Drink Me

Desi am stiut intotdeauna ca nu e idiot si ca muzica pe care o face are “ceva”, pana la albumul asta nu mi-a placut. Eat Me, Drink Me a iesit, oficial, ieri. L-am ascultat integral si de la prima auditie mi-a placut. S-ar putea ca cei pasionati de Manson si de metal sa-l aprecieze ca fiind comercial. In ceea ce ma priveste, suna perfect de la cap la coada, e curat si foarte rock n’ roll. Si uite-asa, daca pana acum Marilyn Manson doar trebuia bifat la B’estival, brusc a devenit obligatoriu de vazut.

The Red Carpet Grave

Just A Car Crash Away

Fara Queen pe stadion

"Am să pun să se asculte in Ghencea, inainte de meci muzică religioasă, mie aşa imi place. Eu plătesc şi pun ce muzică vreau.Să nu mai cinte homosexualul ăla melodia aia cu distrugerea. De ce să pun? Să se distrugă jucătorii intre ei? Le pun muzică de pace şi prietenie, muzică religioasă, aşa nu o să se mai accidenteze nici jucătorii. Muzică de-aia nu mai vreau, deşi melodia aia îmi plăcea, era melodie mişto a lu' homosexualu' ăla."

Newsin

Program Coke Live

22 iunie
Acces Festival incepand de la ora 18.00

Scena Mare - Insula:
SIMPLU (45'): 20.00 - 20.45
MACY GRAY (60'): 21.15 - 22.15
THE PUSSYCAT DOLLS (60'): 22.45 - 23.45

Cort Dance (tarm): Incepand de la ora 22.00
Warm-up: Sheeva + C-zar
Main act: Chris Lake
After party: Sheeva + C-zar

23 iunie
Acces Festival incepand de la ora 11.00

Scena Principala (Insula):
DANGER (20'): 12.00 - 12.20
KUMM (20'): 12.40 - 13.00
NISTE BAIETI (20'): 13.20 - 13.40
GRIMUS (20'): 14.00 - 14.20
De Shifer (35'): 14.40 - 15.15
E.M.I.L. (35'): 15.35 - 16.10
ZOB (45'): 16.30 - 17.15
IRIS (45'): 17.35 - 18.20
BACKYARD BABIES (60'): 18.50 - 19.50
THE RASMUS (75'): 20.20 - 21.35
DJ SEB (30'): 21.35 - 22.05
THE PRODIGY (90'): 22.05 - 23.35
Vanilla Ice (60'): 24.05 - 01.05
Tom Novy (60'): 01.05 - 02.05

Scena Mica (tarm):
BLACK JACK (30'): 13.40 - 14.10
MUSHROOM STORY (30'): 14.20 - 14.50
HALAT ALB (30'): 15.15 - 15.45
VOODOO (30'): 16.10 - 16.40

Cort Dance: Incepand de la ora 22.00
Warm-up: Marika
Main act: Super 8 + Tab
After party: Gojira

24 iunie
Acces Festival incepand de la ora 11.00

Scena mare (Insula):
TROOPER (20'): 12.00 - 12.20
COMA (20'): 12.40 - 13.00
AB4 (30'): 13.40 - 14.10
LUNA AMARA (30'): 14.30 - 15.00
VITA DE VIE (45'): 15.20 - 16.05
DIRECTIA 5 (45'): 16.25 - 17.10
VAMA (45'): 17.30 - 18.15
Bodhii BLVD (35'): 18.35 - 19.10
NICK OLIVERI & the Mondo Generator (60'): 19.40 - 20.40
ILL NINO (60'): 21.10 - 22.10
THE CULT (80'): 22.40 - 24.00
INCUBUS (90'): 24.30 - 02.00

Scena Mica (tarm):
DRIVE THRU (30') 12.20 - 12.50
TRUPA AIA (30') 14.10 - 14.40
AIM (30') 15.00 - 15.30
INK (30') 16.05 - 16.35
FUSION CORE (30') 17.10 - 17.40
THE PIXELS (30') 18.15 - 18.45

Cort Dance: Incepand de la ora 22.00
Warm-up: Vania + Thornado
Main act: Agaric
After party: The Model + Raresh

Program B'estival

Ziua 1 - Vineri, 29 iunie - Heineken Music Thirst Opening Day: Ora 14:00 - Deschiderea usilor Ora 15:45 - Heineken Music Thirst Winner (RO) - HEINEKEN MUSIC THIRST STAGE Ora 17:00 - Suie Paparude (RO) - CLICKNET STAGE Ora 17:45 - Yonderdoi (HU) - HEINEKEN MUSIC THIRST STAGE Ora 18:30 - Hooverphonic (BE) - CLICKNET STAGE Ora 19:45 - Morcheeba (UK) - HEINEKEN MUSIC THIRST STAGE Ora 21:45 - Faithless (UK) - CLICKNET STAGE Ora 23:15 - Phill Hartnoll (Orbital) (UK) - HEINEKEN MUSIC THIRST STAGE Ora 15:00 - 02:00 - Silent Disco - COCA COLA ARENA Ziua 2 - Sambata, 30 iunie: Ora 12:00 - Deschiderea usilor Ora 14:00 - La Plebe (USA/Mexico) - HEINEKEN MUSIC THIRST STAGE Ora 14:45 - Brigada Hades (RO) - CLICKNET STAGE Ora 15:45 - D2 (BG) - HEINEKEN MUSIC THIRST STAGE Ora 16:45 - Raining Pleasure (GR) - CLICKNET STAGE Ora 17:45 - Damian & Brothers (RO) - HEINEKEN MUSIC THIRST STAGE Ora 19:00 - Kasabian (UK) - CLICKNET STAGE Ora 20:45 - Reamonn (DE) - HEINEKEN MUSIC THIRST STAGE Ora 22:30 - Pink (USA) - CLICKNET STAGE Ora 14:00 - 18:30 - Silent Disco - COCA COLA ARENA Ora 18:30 - Future Hero 1 - COCA COLA ARENA Ora 20:15 - Future Hero 2 - COCA COLA ARENA Ora 22:00 - Future Hero 3 - COCA COLA ARENA Ziua 3 - Duminica, 01 Iulie: Ora 12:00 - Deschiderea usilor Ora 14:00 - Neo (HU) - HEINEKEN MUSIC THIRST STAGE Ora 14:30 - OCS (RO) - CLICKNET STAGE Ora 15:00 - Trackaddicts (NL) - HEINEKEN MUSIC THIRST STAGE Ora 15:45 - Zdob Si Zdub (MOL) - CLICKNET STAGE Ora 16:45 - Gabriel Rios (BE) - HEINEKEN MUSIC THIRST STAGE Ora 18:00 - Chicks On Speed (DE) - CLICKNET STAGE Ora 19:30 - Wu-Tang Clan (USA) - HEINEKEN MUSIC THIRST STAGE Ora 20:45 - Alice Cooper (USA) - CLICKNET STAGE Ora 22:30 - Marilyn Manson (USA) - CLICKNET STAGE Ora 14:00 - 19:00 - Silent Disco - COCA COLA ARENA Ora 19:00 - Future Hero 4 - COCA COLA ARENA Ora 22:00 - Future Hero 5 - COCA COLA ARENA Ora 00:00 - Future Hero 6 - COCA COLA ARENA

"40 years ago, today"

In iunie '67 a iesit Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band. O data cu el, a cam inceput si muzica.

Robert Plant live @ Romexpo

Fun Time Production, detinatorul licentei de transmisie Live Earth pentru Romania, va organiza in data de 7 iulie 2007, in locatia din parcarea C a complexului expozitional Romexpo un eveniment concertistic de mare anvergura, alaturandu-se, astfel, campaniei globale SOS.

Evenimentul va consta in trasmisia integrala, timp de 24 de ore, a concertului Live Earth, trasmisie presarata cu recitaluri sustinute de cateva dintre celebrele nume ale muzicii rock din Romania: PHOENIX, IRIS, HOLOGRAF, COMPACT, DIRECTIA 5 si VOLTAJ.

Evenimentul va incepe pe 7 iulie, la ora 10:00 am şi va dura 24 de ore, pana pe 8 iulie, ora 10:00 am.
Transmisia video se va face pe un ecran de 80 m2, iar sunetul va fi propagat prin intermediul echipamentului de concert live, pe care vor concerta formatiile mai sus amintite.

Ca o incununare a acestui extraordinar eveniment, in data de 8 iulie, de la ora 20:00, va avea loc concertul lui Robert Plant (vocea Led Zeppelin), alaturi de trupa Strange Sensation.

Pret bilet:
75 RON Fara loc
150 RON VIP

www.bileteonline.ro

Miss Platnum

Pe cat facem pariu ca in cateva luni doamna asta ajunge superstar?

Off topic cu Strummer si Lennon

Am citit la un moment dat un interviu cu Ian Paice, care zicea ca lui nu-i place deloc Londra. Da, zicea Paice, acum 25-30 de ani Londra era un oras minunat, liber, frumos si boem, insa acum nu pot nici sa trec pe acolo. S-a schimbat mult, si in rau.

M-a consolat sa-mi amintesc de interviul asta cu Ian Paice, din cauza ca NewYork-ul mi se pare un oras respingator – si ma simteam vinovat pentru chestia asta. Ma tot uitam la omenirea colcaitoare din Queens, ultimele expresii a zeci, sute de generatii de oameni care s-au nascut si au murit cu foamea-n gat, albanezi, romani, bosnieci, hispanici, polonezi, rusi, americani, africani, oameni care au reusit sa alunge spaima si realitatea foametei care i-a bantuit pe parintii lor. New yorkezul de Queens de azi isi plimba cu o expresie tampa si multumita burta in sfarsit satula si cara in nestire de la depozite slinoase de reduceri aparate de aer conditionat, cuptoare cu microunde, si orice alta tampenie de gadget care se aseaza intre el si istoria marcata de foamete si saracie lucie a generatiilor precedente. O umanitate precara, anonima si nadusita isi tarsaie ziua slapii si bermudele (elemente de uniforma in NY) pe strazile clisoase de jeg ale Queens-ului, iar noaptea se retrage in niste case stramte, meschine, hidoase – nu hidoase precum palatele tiganesti roz de la Strehaia, ci niste paralelipipede invelite in vinilin verzui sau maroniu – un material ieftin, rezistent si termoizolant, mi se spune.
Pana si cei mai furiosi reprezentanti ai anti-americanismului de principiu sunt dispusi sa recunoasca faptul ca NY-ul e altceva. Ar fi, se spune, locul unde nu doar ca nu risti sa te muste de picior vreun crestin fundamentalist sau vreun militant impotriva avorturilor, asa cum ti s-ar putea intampla in Dakota de Sud, ci unde rasele, culturile, limbile, religiile convietuiesc in pace si intelegere. Dupa mine, toleranta New York-ului de azi nu vine din vreun efort constient de a fi asa, ci din lipsa altei optiuni. Din cele 8 milioane de locuitori ai NY-ului, 2 milioane nu vorbesc engleza deloc, si inca 2 milioane o vorbesc defectuos, fiind a doua limba. Poti sa fii altfel decat tolerant in situatia asta? Nu vad cum.
Si-atunci nu-mi ramane decat sa cred ca lucrurile s-au schimbat. Eu n-am vazut nimic din metropola aia nevrotica, insomniaca si decadenta inchipuita de fanii lui Salinger sau Capote, Lennon sau Strummer. Si-atunci, de ce oare acesti doi muzicieni pe care ii iubesc, artisti dintre cei mai mari, si pe care m-am dus sa-i vizitez, atat cat am putut, au parasit Anglia lor de bastina pentru a locui intr-un Babel imund, desfigurat si depersonalizat? Habar n-am. Nu pot decat sa presupun ca lucrurile stateau altfel mai demult. Desi nici asta nu e un raspuns, fiindca daca de la moartea lui Lennon, la intrarea in Dakota Building, au trecut 27 de ani, bietul Joe Strummer a murit doar de 5 – insa in East Village, un loc care se pretinde boem, dar unde chiria unui apartament nu e sub $2000 pe luna, oamenii vin si aprind lumanari sub grafitti-ul facut celebru de videoclipul postum pentru Redemption Song, de pe ultimul album The Mescaleros.

Text de Alex Stana, Manchester, Connecticut