vineri, 31 august 2007

So what the fuck is this UK



feat. Sinead O'Connor

lyrics

marți, 21 august 2007

luni, 13 august 2007

Muse live @ Bucuresti, oficial

6 octombrie, pe stadionul de rugby Arcul de Triumf. Biletele vor fi puse in vanzare vineri, 17 august si vor costa 45 si 65 de lei. Se gasesc la magazinele Diverta, Muzica, Flanco, Librăriile Cărtureşti si Sala Palatului sau pe net, la Bilet.ro, TicketPoint.ro, Bilete.ro şi BLT.ro.
E produs de One Event şi Livada, pe banii Orange. Initial, in deschidere trebuia sa fie Klaxons. N-a iesit, asa ca mai vedem...


sâmbătă, 11 august 2007

1950 - 2007

luni, 6 august 2007

Glasvegas

Din Glasgow, fara album si fara contract. O combinatie de Suicide, Del Shannon, The Jesus & Mary Chain si Phil Spector, cu drum-machine si mult reverb. Am ascultat doar cele trei piese de pe MySpace si imi e de ajuns. O trupa exceptionala si un sound care intr-o prima faza pare lipsit de originalitate dar care, in zilele astea, e unic.

sâmbătă, 4 august 2007

They Made Frogs Smoke 'Til They Exploded

Cat Power - Cover Records 2






















in ianuarie, la Matador

vineri, 3 august 2007

In Memoriam

joi, 2 august 2007

5 albume

Din nefericire pentru mine, fac parte din categoria alora care au descoperit grunge-ul la foarte multi ani de la disparitia lui. Probabil ca dintr-un snobism adolescentin am refuzat Nirvana doar pentru ca lumea era bantuita de fantoma lui Cobain si cum asociam toate trupele din valul ala cu ei, am sarit peste Mudhoney, Pearl Jam si cam peste orice trupa care provenea din zona aceea. Tarziu, dupa 2000, am descoperit Gish si Ten. Si mai tarziu, Bleach si Mudhoney. Si daca recunosc ca am ascultat Temple Of The Dog prima data acum doua saptamani, povestea devine si mai trista. E drept ca tot in trendul ala au intrat si Stone Temple Pilots si Soundgarden, trupe cu care nici acum n-am vreo legatura.

Sunt cateva albume, coincidenta sau nu, toate debuturi, care ma uimesc de fiecare data cand le ascult si care, la fiecare auditie, suna mai bine. Cele 5 de mai sus, desi inregistrate in conditii proaste si cu bani putini sunt produse excelent si suna absolut perfect. De ce? Doar pentru ca la data aparitiei lor, casele de discuri, producatorii si presa muzicala nu se prinsesera ca grunge-ul e o mina de aur care poate produce milioane de dolari cu investitii aproape inexistente, motiv pentru care, n-au facut nici un fel de presiune asupra trupelor. O data cu Nevermind insa, totul a inceput sa se duca de rapa. Au aparut zeci de trupe, mai toate din Seattle, valoarea contractelor a crescut infiorator iar calitatea muzicii a scazut proportional cu banii castigati.

De vreo cateva saptamani ascult doar astea 5 albume, obsesiv si in bucla, ma uit la filme proaste dar a caror actiune se desfasoara in Seattle si citesc tot felul de porcarii profunde despre oamenii aia care cred ca faceau muzica doar pentru ei.

Dincolo de toate teoriile si de toate cliseele, lasand la o parte miile de pagini care s-au scris si pe toti teoreticienii penibili care si-au dat cu parerea, acest curent a fost, probabil, ultima miscare culturala veritabila si solida pe care America a generat-o.

Evenflow

About A Girl

Drown

Hungerstrike

Here Comes Sickness