Din nefericire pentru mine, fac parte din categoria alora care au descoperit grunge-ul la foarte multi ani de la disparitia lui. Probabil ca dintr-un snobism adolescentin am refuzat Nirvana doar pentru ca lumea era bantuita de fantoma lui Cobain si cum asociam toate trupele din valul ala cu ei, am sarit peste Mudhoney, Pearl Jam si cam peste orice trupa care provenea din zona aceea. Tarziu, dupa 2000, am descoperit Gish si Ten. Si mai tarziu, Bleach si Mudhoney. Si daca recunosc ca am ascultat Temple Of The Dog prima data acum doua saptamani, povestea devine si mai trista. E drept ca tot in trendul ala au intrat si Stone Temple Pilots si Soundgarden, trupe cu care nici acum n-am vreo legatura.
Sunt cateva albume, coincidenta sau nu, toate debuturi, care ma uimesc de fiecare data cand le ascult si care, la fiecare auditie, suna mai bine. Cele 5 de mai sus, desi inregistrate in conditii proaste si cu bani putini sunt produse excelent si suna absolut perfect. De ce? Doar pentru ca la data aparitiei lor, casele de discuri, producatorii si presa muzicala nu se prinsesera ca grunge-ul e o mina de aur care poate produce milioane de dolari cu investitii aproape inexistente, motiv pentru care, n-au facut nici un fel de presiune asupra trupelor. O data cu Nevermind insa, totul a inceput sa se duca de rapa. Au aparut zeci de trupe, mai toate din
De vreo cateva saptamani ascult doar astea 5 albume, obsesiv si in bucla, ma uit la filme proaste dar a caror actiune se desfasoara in Seattle si citesc tot felul de porcarii profunde despre oamenii aia care cred ca faceau muzica doar pentru ei.
Dincolo de toate teoriile si de toate cliseele, lasand la o parte miile de pagini care s-au scris si pe toti teoreticienii penibili care si-au dat cu parerea, acest curent a fost, probabil, ultima miscare culturala veritabila si solida pe care America a generat-o.
5 comentarii:
mah...grunge for life...asta e clar.in principiu toata distractia a inceput la Polygram mai pe bune.adica acolo Mother Love Bone au inregistrat unul dintre primele albume grunge.asta ca o replica la ce ai spus apropo de inregistrari obscure si underground.in fine.ai uitat cel mai mare nume din grunge.si esti constient ca ma pricep la grunge foarte bine.ALICE IN CHAINS. Layne Stanley este cel care a propovaduit foarte bine ceea ce se incepuse in 85-87 de catre Gossard cu Green River. in fine. Vedder este si el un bunoc.asta e clar.mesajele lui au fost foarte load and clear inca de pe primul album Ten. sa nu mai vorbim de Vitalogy sau No Code.vezi bine ca omit sa vb de Nirvana.ei sunt considerati guru grungeului de catre nestiutori.se confunda multe lucruri.Gossard si Ament sunt taticii.primul album Nirvana este Bleach.si nu prea are de-aface cu grungeul.mai mult cu punkul si hardrockul(The Melvins etc)ok.e clar ca Nevermind este un succes.si poate fi si apogeul comercial al acestui stil, dar grungeul inseamna atitudinea de care vorbesti tu de multe ori, ca lipseste de la multe trupe, grunge este acel individ insipid la prima vedere si trashy dar liber in gandire si in comportament.grungeul este povatza dura a unor muzicieni ca asa muzica nu se va mai face niciodata.stilul asta, atitudinea asta a fost intr-adevar amprenta, stampila nestearsa inca a anilor 90'.desi ultimul album Pearl Jam autointitulat se zice ca ar fi o revenire, eu nu cred.Vedder si Gossard nu mai pot trai in anii aia.acum sunt mesaje politice.mesaje dure ce-i drept.dar care nu mai ating chiar asa de mult.si nu mai au puterea muzicala de atunci. imi e dor de acei ani care mi-au fost influentati de muzica asta.si imi pare rau ca acum m-am scufundat in consumerismu asta ipocrit(muzical vorbind) si ma bucur de orice tampenie care seamana cu trupele astea...
aaaa...si am uitat sa-ti spun de albumele pe care tzi le recomand de la ALICE IN CHAINS..."DIRT" si "ALICE IN CHIANS". evident si FACELIFT.dar e un pic mai dur..in fine...sunt defapt toate...hehehehehe...
"...ma uit la filme proaste dar a caror actiune se desfasoara in Seattle..." :)) Ai plans la Sleepless in Seattle?
@meloman
Nu-mi plac nici MLB si nici Alice in Chains. Nu pot sa ascult SINGURUL album MLB si nici Dirt, ambele fiind cam prea heavy metal pt mine. In ceea ce priveste casele de discury, Subpop e singura care s-a bagat in chestia asta de la inceput.
@marmoroschblanc
Da, de ala ziceam. O prostie rara dar cu o coloana sonora foarte frumoasa si cu cateva aparitii tari de tot.
tovarashe?!
cred ca nu ai inteles.ala este grunge.nu gangurelile lui Billy Corgan.intelegi tu?heavy metal my ass.frate depresia si angnoasa care e pe Dirt nu o sa o intalnesti pe nici un alt album.hahahahha.heavy metal.iar cat despre Subpop?!ce nu or facut.si ce nu fac si acum.aia mari o fost Polygram.precum tzi-am spus....
Trimiteți un comentariu