1996

Icky Thump

... suna asa.

9 ani mai tarziu

Live @ Glass House, Pomona, pe 26 aprilie 2007.
William si Jim Reid, Pal King (ex Lush), Loz Colbert (ex Ride) si Mark Crozer.

Placebo live @ Arenele Romane?

Asa zice Metropotam. Pe site nu e nimic desi pe 16 iunie cand ar trebui sa cante la Bucuresti nu au programat nimic.

Coke Live @ Lacul Morii

Se va desfăşura în zilele de 23 şi 24 iunie in Bucureşti, pe insula de pe Lacul Morii.
Line up-ul ii include deocamdata pe The Prodigy, Incubus, The Rasmus, The Cult, BackyardBabies, Ill Nino, Nick Olivieri & Mondo Generator, Bodhaa Boulevard, Iris, Vama, Viţa de Vie, Direcţia 5, AB4, Zob, E.M.I.L., Luna Amară, Kumm, Grimus, Trooper, Coma, Nişte băieţi şi Danger. Va fi si un cort dance unde vor performa Tom Novy & Lima, Chris Lake, Vanilla Ice, Super 8 & The Tab, Agaric, Raresh, The Model, Vania, Seb, Gojira, Marika, Thornado, Sheeva şi C-Zar.
Concertele de pe scena principală se vor desfăşura în fiecare zi în intervalul orar 12.00 - 4.00. Biletul pentru ambele zile costă 134 de lei si se va vinde, evident, la Diverta si pe www.ticketpoint.ro începând cu 4 mai .



Cu Iris si Vanila Ice chiar ca au dat lovitura. Presimt ceva gen Festivalul Berii, editia Crangasi...

Interpol - Our Love To Admire

Iese pe 10 iulie si este cel de-al treilea album al trupei care, dupa Antics (2004), a luat o pauza cam prea lunga.






Tracklist:

'Pioneer to The Falls'
'No I in Threesome'
'The Scale'
'The Heinrich Maneuver'
'Mammoth'
'Pace is the Trick'
'All Fired Up'
'Rest My Chemistry'
'Who Do You Think'
'Wrecking Ball'
'The Lighthouse'

The Amsterdams live @ Expirat

I-am vazut pe The Amsterdams. Mai exact, am vazut ultimele sase piese din concertul de la Expirat. Desi mi s-a povestit ca sunt hoti, ca solistul are accent de englez din Mizil, ca sunt niste pusti care habar n-au de nimic, m-am dus fara nici o idee preconceputa si foarte nerabdator sa-i vad. Si bine am facut. Sunt buni, cei mai buni dintre toti cei pe care i-am vazut in ultimele luni. Stau bine pe scena, au tupeu, stiu ce vor sa cante si, asa cum i-am vazut eu, cred ca in scurta vreme o sa si reuseasca sa sune asa cum vor.

Daca mi-as propune sa fiu obiectiv, as admite ca au destule probleme. Le lipseste unitatea, tobele sunt de foarte multe ori din alta piesa si, uneori, vocea n-are nici o legatura cu restul.

Insa nu-mi propun asta. Imi propun sa-i sprijin si, in masura in care voi putea, sa-i promovez si sa-i sustin. Sunt convins ca peste sase luni vor suna mult mai bine si sper sa nu se lase pacaliti de cine stie ce casa de discuri sau televizune care a mirosit bani. Vazandu-i in clubul ala, cantand in fata a 50 de persoane, am realizat pentru prima data ca exista o sansa ca trupe ca Iris si Cargo sa dispara pentru totdeauna.

Coke Live

Formaţiile The Prodigy, Incubus, The Rasmus şi The Cult vor concerta în cadrul unui festival intitulat Coke Live, care va avea loc în această vară în Bucureşti, informează organizatorii evenimentului, compania Events.
Potrivit acestora, festivalul va avea două scene şi un cort de muzică trance. Pe lângă formaţiile care fac capul de afiş al evenimentului, la Coke Live vor participa "zeci de trupe", susţin organizatorii.
Conform informaţiilor apărute pe site-urile formaţiilor partcipante, Prodigy va concerta la Bucureşti pe 23 iunie, iar Incubus pe 24 iunie.
De asemenea, şi trupa Mondo Generator şi afişat pe site-ul oficial un concert în cadrul festivalului din Capitală, programat pentru 24 iunie.
Organizatorii Coke Live vor oferi mai multe informaţii despre eveniment joi, într-o conferinţă de presă.

Mediafax

Madchester 5

The Soup Dragons - Softly

The Charlatans UK - The Only One I Know

Happy Mondays - Wrote For Luck (Think About The Future Mix)

Northside - Shall We Take A Trip

The Stone Roses - Waterfall (Paul Oakenfold & Steve Osborne Remix)

The Amsterdams live @ Expirat

24 aprilie, ora 22:00

The Rakes - Ten New Messages

Indie-mania a mai inventat o trupă, de fapt a făcut-o cu vreo doi ani în urmă, însă abia acum se pare că The Rakes au reuşit să treacă de atît de “onorabilul” statut cult. Tipii sînt, evident, englezi şi cîntă post-punk-revival-indie-rock etc, exact ca majoritatea trupelor noi care, cu un single şi un refren, vînd albume pe care nu le ascultă nimeni la mai mult de două luni de la apariţie. Ten New Messages e proaspăt ieşit şi a reuşit să ducă trupa în mai toate festivalurile importante din vara asta, chit că n-are nici măcar o piesă demnă de reţinut. Explicaţia vine din cele zece “mesaje” pe care The Rakes le transmit cu acest disc şi care merg fix către tinerii urbani britanici măcinaţi, mai nou, de probleme gen rasismul, alcoolul, terorismul sau amorul. Spre deosebire de Maximo Park, Arctic Monkeys sau The Strokes, cu care au foarte multe în comun, The Rakes nu sînt tezişti şi nici nu par foarte dornici de a se transforma în purtători de cuvînt ai generaţiei indie. Cîntă o muzica nu tocmai originală, de multe ori redundantă, dar o fac cinstit şi fără emfaza unor Kaiser Chiefs sau Franz Ferdinand. Ten New Messages e un album subţire, dar deloc enervant, pe care, deşi l-am epuizat după cîteva audiţii, am să-l păstrez pentru cînd am chef să ascult o muzică uşurică şi care să nu-mi dea prea mult de gîndit.

Re:publik, mai

Glastonbury 2007

Bilete oricum nu mai sunt asa ca iata line-up-ul:

Adjagas, Amy Winehouse, Annuals, Arcade Fire, Arctic Monkeys, Babyshambles, Beirut, Billy Bragg, Björk, Bloc Party, Bright Eyes, Chas N Dave, Chemical Brothers, Chumbawamba, Corinne Bailey Rae, Credence Clearwater Revival, CSS, Cud, Damian Marley, Damien Rice, Dirty Pretty Things, Dr Meaker, Editors, Enter Shikari, Fatboy Slim, Feluka, Fionn Regan, Ghost Cat, Glastonbury Town Band, Hot Chip, Jamie T, Joss Stone, Kasabian, Kaiser Chiefs, Klaxons, Kubichek!, Larrikin Love, Lily Allen, Liz Green, Madness, Manic Street Preachers, Mark Lanegan, Mika, Paul Weller, Pete Doherty (solo), Seth Lakeman, Shirley Bassey, Smokey Robinson, Steve Earle, Super Furry Animals, The Earlies, The Epstein, The Good The Bad And The Queen, The Grim Northern Social, The Fratellis, The Killers, The Kooks, The New Pornographers, The Rakes, The Rumble Strips, The Stooges, The Twang, The View, The Waterboys, The Who, The Wurzels, The Young Knives, Three Daft Monkeys, Tunng.

Earth Intruders video

Regia: Michel Ocelot

1988

Patti Smith - Twelve

Desi e considerata suprema poetesa punk, Patti Smith a ales pentru Twelve numai piese rock, compuse de idoli mai mult sau mai putini asumati de catre ea. Printre ei, Jimi Hendrix, Neil Young, The Beatles, Bob Dylan si The Doors. Neasteptat, singura piesa care are cat de cat o legatura cu punk-ul este Smells Like Teen Spirit.
Desi nu e o mare aparitie, cred caTwelve se va vinde fie si numai pentru ca fanii lui Patti Smith sunt teribil de stabili si devotati.

Tracklist:

1. Are You Experienced?
2. Everybody Wants To Rule The World
3. Helpless
4. Gimme Shelter
5. Within You Without You
6. White Rabbit
7. Changing Of The Guards
8. The Boy In The Bubble
9. Soul Kitchen
10. Smells Like Teen Spirit
11. Midnight Rider
12. Pastime Paradise

Therapy? live @ Fire Club

Desi nu e o mare trupa si desi nu i-am apreciat niciodata in mod deosebit, meritau vazuti. Drept care m-am prezentat pe la 19 45 in conditiile in care ora trecuta pe bilet era 20. Dupa perchezitia clasica efectuata de celebrele brute care asigura securitatea clubului, am intrat si, deloc surprinzator, sus abia puteai sa arunci un chistoc iar jos, practic, nu se putea respira. Asa ca tot ce am putut sa fac a fost sa stau la barul de sus si sa ma uit la Coma, pe ecranul care mai mult nu functiona. De auzit, nu se pune problema, sunetul fiind sub orice critica.

Dupa 30 de minute de Coma am coborat sperand sa prind un loc din care sa vad macar putin din scena. Nu am reusit dar totusi am asteptat vreo 45 de minute intr-o caldura infernala, strivit de lume si sufocat de fumul de la instalatia de pe scena care avea sens pe orice alta scena numai acolo nu. Cand, in sfarsit, au inceput Therapy? eram deja prea exasperat si intoxicat de fum, asa ca n-am rezistat decat 5 piese. Pe care doar le-am auzit caci de vazut ce se intampla pe scena, nici nu se pune problema. A sunat bine, au cantat curat si corect, Andy Cairns a interactionat elegant cu publicul iar sunetul, neasteptat, a fost ok. Insa concertul a fost strict pentru cei 50 de oameni care au prins loc in fata scenei. Ceilalti, au platit 40 de lei pe bilet doar pentru a asculta un concert care, in nici un caz nu trebuia sa fie organizat in Fire.

Sa scoti la vanzare 700 de bilete intr-o locatie care suporta maxim 250, sa nu ai nici un fel de instalatie de aerisire potrivita unui asemenea spatiu, sa vinzi o singura marca de bere desi frigiderele sunt pline de alte marci, e ilegal, iresponsabil si mitocanesc. Iar daca, cumva, se intampla vreun incendiu marti seara in Fire, nici nu vreau sa ma gandesc ce faceau cei aproximativ 600 de platitori de bilet inghesuiti in beciul ala. Asadar, am platit bilet, am fost la concert dar n-am vazut nici un concert. M-am uitat doar la un ecran pe care am vazut o trupa care canta excelent, intr-un show pe care eu nu am putut sa-l vad si pe care abia l-am auzit.

Young Marble Giants se reunesc

In cadrul Hay Festival care are loc intre 24 mai si 3 iunie in Tara Galilor. Concertul e planuit pentru 27 mai iar reunirea se intampla la initiativa Domino Records care va relansa Colossal Youth in curand. Young Marble Giants au scos un singur album si n-au mai cantat impreuna de 27 de ani.

Windowsill

Cea mai buna piesa, cele mai tari versuri, cea mai potrivita zilele astea.

Marylin Manson - Eat Me, Drink Me

If I Was Your Vampire e primul single de pe albumul care va aparea pe 5 iunie si poate fi ascultat aici. Pe 1 iulie va putea fi ascultat si la Bucuresti.

Psychedelic 5

The Warlocks – Song For Nico

Transient Waves – Wavelength

Füxa – Rainy Day Dream Away

The Brian Jonestown Massacre – Hyperventilation

Bardo Pond - Destroying Angel

Therapy? @ Fire Club, azi, ora 20:00

Off topic cu ursi

Cand nu sunt impuscati de tiriaci, sunt pusi sa danseze prin circuri. Cand nu sunt mancati prin carciumile din Poiana Brasov, sunt tinuti in custi, pe langa hanuri si bodegi pentru ca taranii de turisti sa se incante la vederea lor. In Romania exista sute de ursi captivi, chinuiti, umiliti si torturati doar pentru amuzamentul sau orgoliul unor frustrati. Libearty, Hotnews si Radio 21 se chinuie sa-i elibereze. In conditiile in care autoritatile se fac ca ploua, misiunea e una dificila, aproape imposibila. Sper sa reuseasca.

Sustin aceasta campanie si ii admir pe cei care au initiat-o dar si pe cei care, chiar si numai prin comentarii postate, se raliaza la ea.
Mihai Morar a scris pe blogul sau un text excelent . Cititi-l.
Alte detalii, aici si aici.

1990

The Prodigy @ Rock'n Coke

Pe 23 iunie la Bucuresti, in cadrul festivalului Rock'n Coke. Desi nu exista nici o informatie oficiala despre acest festival, www.theprodigy.com da ca sigura prezenta trupei in Romania.

Hotel Fetish & Vaduva Bob @ Piata Universitatii

Concert cu trei trupe, nesemnate, necomerciale, in miezul zilei, in centrul Bucurestiului. Asa ceva e intr-adevar rar si, evident, incantator. Hotel Fetish, Vaduva Bob si The Pixels au fost cele trei formatii care au evoluat pe o scena mica din fata TNB, in fata a probabil 80 de persoane, in majoritate tineri.

Din pacate pe The Pixels nu i-am vazut decat la probele de sunet si mi-au parut interesanti dar pentru ca au evoluat ultimii, nu le-am vazut si concertul propriu zis. Am s-o fac cu prima ocazie.
I-am vazut insa pe Hotel Fetish si pe Vaduva Bob.

Hotel Fetish castiga in primul rand prin atitudine. Arata deloc extravagant dar absolut decent, prezenta scenica e exact ce trebuie pentru genul de muzica pe care il fac ei, par lipsiti de pulsiuni artisticoido-cretine si chiar daca nu suna foarte bine live, nu sunt nici rai. Nu am sa descriu ce gen de muzica fac, pentru asta exista pagina lor de MySpace. Insa mi-a placut de ei, deocamdata mai mult decat imi place muzica pe care o fac. Am sa mai merg la concertele lor si cred ca, din tot ce am vazut pana acum la capitolul “ tinere sperante”, au cele mai multe sanse.

Lor le-a urmat Vaduva Bob, trupa despre al carei concert as putea sa scriu pana maine.
Baietii n-au nimic. In afara de tobar, nici unul din ei nu pare sa stie sa cante iar vocalul care e si chitarist, n-are voce. Pur si simplu nu poate. Nu sunt in stare sa tina ritmul aproape niciodata si cred ca daca n-ar fi acel baterist, nu s-ar intelege nimic. Din nefericire nu le-am inteles versurile dar judecand dupa titlurile pieselor (Coitus Funeralia!!!) ma astept la ce e mai rau. Insa capitolul la care pierd cel mai mult este originalitatea. N-am nimic cu influentele, inspiratiile si pasiunile insa Vaduva Bob par coborati dintr-o emisiune tv de tipul “ Imita vedeta preferata”. De la inflexiuni vocale si stil pana la aspect si gestica, totul e Placebo la ei. Si e enervant cu atat mai mult cu cat imita atat de prost incat te umfla rasul.

Insa cel mai important e ca s-a intamplat asa ceva. Mi-a placut mult ideea acestui concert si, pentru prima data, simt ca incepe sa se schimbe ceva.

Black Francis - Bluefinger

Noul disc iese in septembrie si e inspirat de pictorul olandez Herman Brood. Albumul va fi semnat Black Francis, pseudonim pe care Black nu l-a mai folosit de pe vremea Pixies.
Pana atunci insa, in iunie, va iesi Best Of Frank Black 93-03, compilatie care acopera toate albumele solo aparute pana in 2003.

Alexander Balanescu @ TNB

Pe 23 aprilie, ora 20:00, la Teatrul National Bucuresti. Biletele se gasesc aici si costa intre 50 si 175 de lei.

Bilete The Chemical Brothers

Azi s-au pus in vanzare cele 7000 de bilete la concertul de la Polivalenta. Costa 85 de lei si se gasesc la Diverta, Studio Martin si, online, la www.bilete.ro.
Concertul de la Bucuresti e primul din turneul de promovare al We Are The Night, album care va aparea pe 19 iunie.


Tracklist:
01 No Path to Follow
02 We Are the Night
03 All Rights Reversed [ft. Klaxons]
04 Saturate
05 Do It Again [ft. Ali Love]
06 Das Spiegel
07 The Salmon Dance [ft. Fatlip]
08 Burst Generator
09 A Modern Midnight Conversation
10 Battle Scars [ft. Willy Mason]
11 Harpoons
12 The Pills Won't Help You Now [ft. Midlake]

Neutral Milk Hotel

Inainte de The Arcade Fire (care imi plac) si de toate trupele obscure pe care NME le-a facut celebre cu forta (care nu-mi plac), inainte de nevroza indie si de tot garage-revival-ul care a zapacit pe toata lumea, a existat Neutral Milk Hotel.
Formati in Athens, Georgia, in ’89, au fost indie exact in sensul pe care il da dictionarul termenului. Au inregistrat doar doua albume, in conditii proaste pentru ca, probabil, asa au vrut, au lasat sa circule multiple bootleguri, n-au cantat in Europa niciodata ( cel putin eu nu am cunostinta de asa ceva), n-au facut niciodata bani din muzica si s-au desfiintat exact asa cum au aparut. Brusc. Impropriu spus “au” pentru ca, de fapt, trupa e Jeff Mangum acompaniat de cativa prieteni, la fel de talentati ca el si mai ales, membri ai The Apples In Stereo si The Olivia Tremor Control. Undeva pe la sfarsitul anilor 90, Michael Stipe, concetatean cu Mangum si admirator declarat, a invitat trupa sa asigure deschiderea turneului american al R.E.M. Evident ca a fost refuzat, motivul fiind ca Neutral Milk Hotel n-are nevoie de o asemenea expunere. O fi fost aroganta, o fi fost inconstienta, nu ma intereseaza.Din punctul meu de vedere a fost doar decenta.
Influenta lor e uriasa, talentul lui Mangum e aproape fara precedent iar cele doua albume oficiale sunt, fara nici cel mai mic dubiu, geniale. Alaturi de The Velvet Underground, Neutral Milk Hotel sunt cea mai importanta trupa americana si, exact ca si in cazul primilor, importanta si influenta lor se vor simti mult mai tarziu decat ar trebui.

Aici, Song Against Sex de pe On Avery Island (1996)
Aici, Ghost de pe In The Aeroplane Over The Sea (1998)

Hotel Fetish, The Pixels & Vaduva Bob live

In fata la TNB, azi, ora 14.
Nu i-am vazut pe nici unii live si n-am ascultat nici macar o piesa de-a lor. Doar am citit despre ei. Mult si mai ales prost.
In functie de ce vad azi, o sa imi dau seama daca merita ascultati si acasa. Abia astept.

Earth Intruders

Aici.

Icky Thump

Asa se cheama noul album White Stripes care va fi lansat pe 18 iunie in UK si Europa si pe 19 in SUA.

CD vs. MP3

Cred ca n-am mai cumparat un disc de cinci ani. De fiecare data cand ajung intr-un oras civilizat caut magazinele de muzica si stau ore intregi si rascolesc, caut, intreb, daca gasesc ce caut il intorc pe toate partile, il pipai si il miros. Apoi il pun la loc si plec. De fiecare data imi pare rau si imi spun ca data viitoare o sa dau si banii pe el. Din cand in cand primesc cate un vinil rar. La fel fac si cu el. Il intorc pe toate partile, il ascult o data apoi il impachetez si il pun bine. Sa nu se deterioreze cumva.

Nu cred ca nu cumpar din zgarcenie ci mai degraba dintr-o obisnuinta idioata. Stiu ca pot gasi orice la doar un click distanta si atunci imi spun ca n-are sens. Ma insel amarnic insa. Nimic nu se compara cu un album original, la fel cum nici un sunet nu e ca ala de vinil. Cred ca ar trebui sa-mi revin si sa ma apuc de cumparat.

Si nu neaparat de dragul celor care fac muzica. Mai degraba, de dragul meu.

Re:PUBLIK aprilie

Detalii, aici.

Easter Rising

Lou Reed & John Cale - Small Town
Belly - Low Red Moon (live)
Slowdive - Catch The Breeze
Bloc Party - So Here We Are
Ween - Pollo Asado
Laurie Anderson - O Superman (For Massenet)
Suicide - Dream Baby Dream
Julee Cruise - Rockin' Back Inside My Heart
Death In Vegas - Girls
Sigur Rós - Glósóli

UNDERLONDON 3 @ Vama Veche

K-Tron
Applicants
O.C. S.

Terasa Shire, Vama Veche, 29 aprilie. Intrarea libera.

Client @ Being Boiled, Londra

M-am lamurit - live-urile in cluburi mici, chiar si din orase de la care ai mai multe asteptari fata de Bucuresti, strica tot farmecul trupelor. Parca nu imi doream sa stiu cat de umana este vocea solistei, Client A. Repetarea versurilor si stilul plat de interpretare, care da senzatia de "femei automatizate", lipsite de sentimente, dispare intr-un concert live.Fetele au avut un gig de aproximativ o ora, intr-una dintre cele mai cool zone din Londra - Brick Lane, asa ca asteptarile au fost mari. In deschidere, 2 trupe (Nemo si Sarah Nixey) pe care nu le recomand daca cumva apar pe la UnderLondon in Bucuresti - nu au nimic fresh sau deosebit....Dupa ce s-au lasat asteptate vreo 20 de minute, au aparut si fetele de la Client. In formula completa si cu noua basista Client E. Cam o treime dintre melodiile cantate au fost de pe urmatorul album care urmeaza sa apara pe 30 aprilie si pe care il promoveaza intr-un fel aparte, fiind imbracate in niste uniforme de piele maro si incaltate cu niste pantofi aurii si scalciati. Oricum, la gig-urile organizate de fete la Being Boiled, exista bilete reduse daca porti o astfel de uniforma. Sweet! Sunetul a fost decent desi ma asteptam la mai mult avand in vedere ca e totusi vorba de un club londonez iar Client au fost destul de rezervate fata de publicul care, neasteptat, era format in proportie de peste 50% de oameni sariti de 40 de ani.Dupa mai putin de o ora, Client A a anuntat ultima piesa, toata lumea fiind evident dezamagita. In mare concertul a fost ok, chiar daca fetele nu au interactionat cu publicul mai departe de acel "Thank you very much!" dupa fiecare melodie, si chiar daca totul a fost sample, in afara de voce si bas.

Text de Think Mekanik.

1972

Tep Zepi @ Utopia

Pe DC++ nu i-am gasit, pe site nu au nici o piesa si nici macar un link catre pagina de MySpace. Asa ca m-am dus la concertul din Utopia fara sa-i fi ascultat vreodata. Doar imaginandu-mi cum suna, dupa prezentarile pe care si le fac pe diverse situri. Foarte putina lume de fata, probabil oameni care venisera special pentru ei si un sunet atat de prost incat abia am inteles cam ce intentioneaza sa cante acesti baieti. Desi se pretind psihedelici, in afara de abuzul de wah-wah, nimic nu m-a dus cu gandul la asa ceva. Grunge, nici atat, incearca ceva dar le lipseste fix maniera aia brutala fara de care acest stil nu exista. Dar cel mai neplacut aspect e ca nu se inteleg intre ei, parca fiecare canta altceva. Din cate am inteles, o fac doar de cateva luni ceea ce explica multe.
Concluzia e simpla. Daca nu se hotarasc repede ce stil vor sa adopte, n-au sanse.
Pentru ca ce am vazut eu pe scena e un amestec ieftin de influente trantite in niste piese care incep incert si se termina la fel si a caror linie melodica e absolut imposibil de retinut.

Bjork - Volta

Cam asa suna primul single.