Am citit
la un moment dat un interviu
cu Ian Paice,
care zicea
ca lui nu-i
place deloc Londra.
Da, zicea Paice, acum 25-30
de ani Londra
era un oras minunat, liber, frumos
si boem, insa acum
nu pot nici
sa trec
pe acolo. S-a schimbat mult,
si in rau.
M-a consolat sa-mi amintesc
de interviul asta
cu Ian Paice,
din cauza
ca NewYork-ul
mi se pare un oras respingator –
si ma simteam vinovat pentru chestia asta.
Ma tot uitam
la omenirea colcaitoare
din Queens, ultimele expresii
a zeci, sute
de generatii
de oameni
care s-au nascut
si au murit
cu foamea-n
gat, albanezi,
romani, bosnieci, hispanici, polonezi, rusi, americani, africani, oameni
care au reusit
sa alunge spaima
si realitatea foametei
care i-a bantuit
pe parintii lor.
New yorkezul
de Queens de azi isi plimba
cu o expresie
tampa si multumita burta
in sfarsit satula
si cara
in nestire
de la depozite slinoase
de reduceri aparate
de aer conditionat, cuptoare
cu microunde,
si orice
alta tampenie
de gadget care se aseaza intre
el si istoria marcata
de foamete
si saracie lucie
a generatiilor precedente.
O umanitate precara, anonima
si nadusita isi tarsaie ziua slapii
si bermudele (elemente
de uniforma
in NY) pe strazile clisoase
de jeg
ale Queens-ului, iar noaptea
se retrage
in niste
case stramte, meschine, hidoase –
nu hidoase precum palatele tiganesti roz
de la Strehaia,
ci niste paralelipipede invelite
in vinilin verzui sau maroniu –
un material ieftin, rezistent
si termoizolant,
mi se spune.
Pana
si cei mai furiosi reprezentanti
ai anti-americanismului
de principiu sunt dispusi
sa recunoasca faptul
ca NY-ul
e altceva.
Ar fi,
se spune, locul unde
nu doar
ca nu risti
sa te muste
de picior vreun crestin
fundamentalist sau vreun
militant impotriva avorturilor,
asa cum ti s-ar putea intampla
in Dakota de Sud,
ci unde rasele, culturile, limbile,

religiile convietuiesc
in pace si intelegere. Dupa
mine, toleranta
New York-ului
de azi
nu vine din vreun efort constient
de a fi
asa,
ci din lipsa altei optiuni.
Din cele 8 milioane
de locuitori
ai NY-ului, 2 milioane
nu vorbesc engleza deloc,
si inca 2 milioane
o vorbesc defectuos, fiind
a doua
limba. Poti
sa fii altfel decat
tolerant in situatia asta?
Nu vad
cum.Si-atunci nu-mi ramane decat
sa cred ca lucrurile s-au schimbat.
Eu n-am vazut nimic
din metropola aia nevrotica, insomniaca
si decadenta i

nchipuita
de fanii lui
Salinger sau
Capote,
Lennon sau
Strummer. Si-atunci,
de ce oare acesti doi muzicieni
pe care ii iubesc, artisti dintre cei mai
mari,
si pe care m-am dus sa-i vizitez, atat
cat am putut,
au parasit Anglia lor
de bastina pentru
a locui intr-un
Babel imund, desfigurat
si depersonalizat? Habar n-am.
Nu pot decat
sa presupun
ca lucrurile stateau altfel mai demult. Desi nici asta
nu e un raspuns, fiindca daca
de la moartea lui
Lennon,
la intrarea
in Dakota Building,
au trecut 27
de ani, bietul
Joe Strummer a murit doar
de 5 – insa
in East Village,
un loc
care se pretinde boem,
dar unde chiria unui apartament
nu e sub $2000
pe luna, oamenii
vin si aprind lumanari
sub grafitti-ul facut celebru
de videoclipul postum pentru
Redemption Song,
de pe ultimul
album The Mescaleros.
Text de Alex Stana, Manchester, Connecticut
7 comentarii:
Sa intelegem ca in Connecticut e mai bine decat in NY? Iar daca nu e, de ce nu se intoarce domnul Stana in Romania?
Alex Stana is a phony. Noroc cu google. Autorul comentariului a uitat sa precizeze ca si dumnealui are niste forme foarte "americane".
http://uhavax.hartford.edu/cmm/pages/_faculty-BIO_Stana.htm
@winston smith
parerea mea despre clasamente e ca merg la fotbal si la topuri. chestiile gen in CT e mai bine decat in NY iar in Ro e mai rau decat oriunde nu ma pasioneaza. Problema era ca am idealizat NY-ul si, dupa 6-7 vizite, m-am prins ca nu-mi place, din motivele pomenite, precum si din altele pe care nu le-am pomenit.
@holden caulfield
draguta, mie mi se pare phony si oarecum abuziv sa te pitesti dupa un pseudonim ca asta (daca lui Holden i s-ar fi parut ca esti phony, ce te-ai fi facut?). In plus, mie mi se parea ca Holden cel autentic avea obiceiul sa-si spuna parerile fara sa simta nevoia sa se dea anonim si 'citit' pe bloguri. In caz ca ti-a scapat ideea, voiam sa spun ca esti usor las.
Ceea ce-am vrut sa spun, dragul meu Alex Stanca, este ca ca faci parte, intr-o forma sau alta, din acei oameni pe care ii tratezi cu atata superioritate. Ai fost si tu unul din cei doua milioane de vorbitori de engleza ne-nativi in cautarea unei "vieti mai bune" (fiecare intelege ce vrea din asta, "dupa facultati"), carand dupa tine o suficienta a opiniilor greu de suportat.
Draga Holden,
ma tem ca ti-a scapat un amanunt esential, in textul meu nu era vorba despre emigranti, 2 sau 4 milioane, ci despre NY. Aveam in minte o imagine idealizata, si cand am comparat-o cu ce e acolo, m-am dezumflat - din cauzele pe care le-am expus. Apoi, nu fac parte din cele 2 milioane pomenite de tine, din simplul motiv ca nu locuiesc la NY. Diferenta dintre foarte multi romani din NY si cei din Bucuresti, de pilda, e ca sambata seara manelistii de NY isi decapoteaza masinile, baga Salam la tot cartierul, in drum spre carciumi unde se uita la K1, in timp ce aia din Bucuresti merg cu 102-ul, pe care nu-l pot decapota. Daca sa remarc chestiile astea inseamna ca sunt suficient, atunci sunt suficient. Queens-ul e o colonie de munca, nu parte a unui oras, asa cum mi-l inchipuiam eu.
Si, Holden draga, data viitoare incearca sa-mi transcrii corect numele, e semn de buna crestere.
nu am fost la new york si deci nu stiu cum e.
in schimb pot sa-ti spun ca e greu sa iti formezi o parere despre un oras daca nu locuiesti in el. ca turisti toti ne formam o opinie superficiala despre un oras si nu ma refer la acei turisti care se duc la muzee, expozitii si cumparaturi, in aia nu am deloc incredere cand imi spun ca au fost la paris si le-a placut!
nu stiu cum a fost la tine dar e evident ca nu ai vizitat muzee si nu ai facut cumparaturi in new york, dar din cauza ca acest oras are o faima asa mare imi vine greu sa te cred ca e naspa.
sau poate n-ai mai fost de mult acasa...
@ddidds
nu imi dau seama cum ai ajuns la concluzia ca nu am vizitat muzee. De fiecare data cand merg la NY, ceea ce se intampla de 2-3 ori pe an, petrec cam o jumatate de zi in Metropolitan. E drept ca la Guggenheim n-am fost nici o data, dar Metropolitanul e genul de loc unde poti sa-ti petreci linistit un an, doi. Problema e insa alta, textul asta nu s-a vrut deloc un ghid turistic al NY-ului, asa ca n-am crezut ca e necesar ca pomenesc pe unde am fost si pe unde n-am fost. Nu, la cumparaturi la NY n-am fost, fiindca n-am bani de Banana Republic pe 5th Ave.
Recunosc ca textul e subiectiv, insa, repet, nu s-a vrut ghid turistic, ci o rafuiala a mea cu diverse chestii care ma enerveaza, printre care tendinta multor oameni (eu fiind unul) de a-si construi imagini idealizate despre varii locuri, persoane, etc., pe care le cunosc putin sau deloc, dar in care cred cu vehementa.
Trimiteți un comentariu